Demult, prin elementara, am fost invatat ca e mai simplu sa gresesti decat sa reusesti.
Si-am intrat in adolescenta cu greseala “inrosita” si succesul aproape ignorat.
Apoi, mi s-a spus ca un esec este consecinta multor greseli repetate.
Ca daca greseala poate fi ocazional corectata, esecul nu.
Si stand in fata problemelor cu ‘esec’ pe-un umar si ‘greseala’ pe altul, am confirmat.
As zice ca prea des pentru gustul unora. In tot timpul asta n-am invatat nimic. Decat sa ma tem.
Si sa gresesc, situatie cu care oricum eram obisnuit.
Tarziu, dintr-o pura intamplare, am prins si esenta. Ca de fapt, desi nimeni nu mi-a zis, greseala e poate mai importanta decat succesul o buna perioada de timp. Ca e o greseala doar pana cand iti iese. Si tot parcursul asta se numeste experienta. Ca succesul inseamna multe greseli si experimente, fiind cel mai probabil suma acestora.
Respectul pentru esec vine atunci cand te ridici si mergi mai departe. Pentru success vin aplauzele.
Ambele au farmecul lor. Si sunt de cele mai multe ori la pachet.
Ironic, astazi cred invers, ca e mai simplu sa reusesti decat sa gresesti.
Pentru ca dupa ce ai mers destul, ca sa gresesti, trebuie sa ignori toata experienta acumulata.
Zilele trecute, intr-un studio fiind, host-ul m-a intrebat ce sfat am pentru cei care acum incep drumul, oricare ar el.
Iar raspunsul a fost cam asa: daca abia incepi, cred cu tarie ca greseala este unul dintre cele mai bune manuale… scris exact pentru tine.
Esecul nu inseamna sfarsit ci doar ca nu ai gasit inca solutia potrivita.
Sunt doar 3 etape importante si nu exista limita de timp: incearca, greseste, invata.
Dupa ce le-ai parcurs, invevitabil o iei de la capat.
+ Adauga comentariu