Storytelling

Povestea vinde mai bine decat hameiul, coenzima, chip-ul sau …

in a nutshell: Oamenii cumpara uneori un produs pentru ca echivaleaza pretul cu utilitatea si beneficiul material. Realitatea spune insa ca valoarea nu vine din produs ci din experienta laterala, din bonus de serviciu, din atmosfera si poveste.

Le citesc o poveste celor mici si vad pe fata lor cum se lasa prinsi. Cum se lumineaza si se incrunta, cum sunt din ce in ce mai patrunsi de ea, cum traiesc fiecare moment critic.
Respir adanc dupa o fraza lunga si amandoi tipa, dand din maini sa spun mai departe, sa nu ma opresc.
Sunt amandoi captivi si e vizibil ca traiesc din plin mometul.
Si ei si eu suntem atat de fermecati incat am putea sa o tinem asa pana adormim toti trei.

Povestea vinde mai bine decat  hameiul, coenzima,  chip-ul sau ...

Aici, carticica este produsul, juniorii mei core-target-ul iar povestitul este advertisingul.
Naratiunea impreuna cu imaginatia lor formeaza experienta. Serializarea, e acel “sa o tinem tot asa”.
Iar povestea mea ar fi banala daca s-ar concentra pe „tipul de fibra din camasa piticului” sau ar fi narata plat neprovocandu-le imaginatia sa explodeze.
Realist, ar fi nevandabila catre un public care judeca prin prisma emotiilor traite.

In cazul de fata valoarea produsului este data de experienta, de trairile generate.
Iar eu, parintele sau clientul, platesc neconditionat pretul lui. Pentru ca in realitate cu povestea asta „cumpar” bucurie si pretul paleste in fata unei astfel de gratificari. 
Pentru mine, fericirea lor este epicentrul “functiei” de parinte. 


Similar, nu cumpar asigurari ci liniste sufleteasca.
Cumpar siguranta si confort, nu o masina.
Cumpar o experienta si orice poveste cu asta ar trebui sa inceapa.

Scenariul de mai sus este unul perfect, in care produsul este bun si experienta generata este pe masura.
Din nefericire, de cele mai multe ori, nu este asa. In special pentru ca majoritatea povestilor de brand/produs incep cu descrierea a ce reprezinta, a produsului, incercand cu disperare sa sublinieze o compozitie ca fiind un diferentiator.
Abia ulterior incearca sa gaseasca o ancora in realitate pentru a putea porni un dialog. 
Iar prin ancora inteleg orice bucurie, temere, atitudine sau proces logic. Argumentele menite sa poata oferi brandului oportunitatea de a dialog cu ei, de constructie a unei povesti pe un beneficiu, utilitate sau orice altceva. 
Sa-i faca sa se indragosteasca de el.
Iremediabil.

De cele mai multe ori alegem sa vorbim despre altceva.
Despre un super-chip, hamei, apa de la mare adancime sau o coenzima pe care aproape toata lumea are probleme sa o pronunte. 
In cazul meu, as fi putut alege sa scriu mai intai despre coperti, cea mai buna hartie si calitatea ilustratiei. Sau despre pedigree-ul autorului. 
Bune si astea, dar consumatorul pare ca cere altceva.

E ca in orice intamplare din viata, fie ea cu maioneza, taxiuri, bere sau laptopuri…
Absolut toti raspundem la ‘un pic de dragoste sau drama’, la o poveste de fundal creata cu maiestrie si stil, pe o tensiune reala. E natura umana.

Si desi manualul spune ca oamenii cumpara un produs pentru ca echivaleaza pretul cu utilitatea si beneficiul material, realitatea arata ca valoarea nu vine neaparat din specificatiile tehnice ale produsului ci din experienta laterala. Din bonus de serviciu si din atmosfera, din povestea care incojoara uneori subiectul comunicarii.

+ Adauga comentariu

Ma poti gasi pe:

Articole recente

Etichete